Nimic nu e sigur

Lumea in care traim e relativa. Nimic nu e sigur. Nu exista siguranta in nimic, nu poti fi sigur nici macar ca maine te vei trezi sanatos sau te vei mai trezi(punct) sau ca soarele o sa rasara.


Esti sigur ca el nu te va insela niciodata?
Mai gandeste-te! L-am vazut ieri la un motel cu o blonda.


Esti sigura ca prietenia voastra va dura vesnic?
Mai gandeste-te! Stii macar cate iti ascunde?


Esti sigura ca mama ta va fi mereu alaturi de tine?
Mai gandeste-te! Ultimele analize de sange sunt ascunse in dulap, oare de ce nu a vrut sa le vezi?


Esti sigura ca vei avea o cariera grozava?
Mai gandeste-te! Vezi ca se fac restructurari la firma la care lucrezi.


Esti sigura de casa in care locuiesti?
Mai gandeste-te! Tocmai ai fist exclus din testament.


Esti sigur de tine si doar de tine....si asa si trebuie....dar daca tu maine nu vei mai fi?

La Vanatoare (2)- Chemarea

Iarba umeda ii mangaia pielea acolo unde o atingea. Campul era plin cu maci si flori de camp, iar aroma lor ii gadila narile, facandu-le sa freamate. Dar nu se putea bucura de frumusetea ce o inconjura, de puritatea naturii vii. Pentru ca sufletul ei era atras de ceva mai intunecat, malefic, divin.
Il simtea prezenta aproape, in timp ce isi odihnea capul pe o frunza de mesteacan, cu toate ca soarele stralucea pe cer si era constienta ca el nu poate fi acolo. In plus, era departe, plecase si ii luase o bucata din suflet cu el.
-Unde esti, iubirea mea?
Lacrimile ei se scurgeau pe o floare de musetel.
De ce se afla intre noi acea prapastie ce ne desparte? De ce  nu e suficienta iubirea pentru a rupe lanturile meschine si a te descatusa de atata rautate? De ce sufar atunci cand esti departe si sufar inzecit cand te vad aproape? De ce intunericul din jurul tau ma incoleteste si ameninta sa puna stapanire pe sufletul meu? De ce trebuie sa fug de tine in loc sa alerg in bratele tale puternice si sa te sarut? De ce a trebuit sa traiesc eu aceasta iubire sfasietoare? Pur si simplu: de ce?
Ma auzi? De ce?


.............


Si el o auzea. Pentru ca era legat de ea printr-un sentiment ce nu il mai cunoscuse pana atunci.O simtea la fiecare miscare, la fiecare respiratie, la fiecare bataie de inima. Si cuvintele ei il dureau. Ajungeau in sufletul sau meschin si transformat de ura si ii picurau cata putina durere in fiecare clipa.
El nu stiuse pana atunci ce e durerea sufleteasca. Fiintele ca el nu ar fi trebuit sa o simta. Vampirii nu au fost facuti sa iubeasca, sa sufere din dragoste. Era o durere prea mare pentru el si stia ca il omoara cate putin in fiecare clipa, pana cand inima sa se va transforma in scrum, iar el va arde, mistuit de focul dragostei, prins in capcana iubirii.
Stia ce trebuie sa faca pentru a scapa de durere. Stia, dar ar fi dat orice sa nu stie. Ar fi preferat sa moara decat sa o faca, dar sufletul sau egoist nu putea sa ignore aceasta ultima solutie. Trebuia sa o faca. Trebuia sa o omoare pe ea, ca durerea lui sa inceteze.
Pe ea, cea mai frumoasa, mai speciala, mai vulnerabila si mai iubitoare fiinta pe care o intalnise vreodata. Si nu vroia sa o faca. Dar totusi, cand si ultima raza de soare a asfintit, el a pornit sa o caute.

Legea compensatiei naturii

Cine nu a spus macar o data in viata "nu e drept"? Cu totii am facut-o si fiecare dintre noi s-a simtit indreptatit sa faca asta. Nu e drept sa suferi, sa fii dezamagit, sa iubesti fara ca iubirea sa iti fie impartasita. Dar e drept sa iei toata fericirea care ti se da fara nicio ezitare? E drept sa dai din coate sa ajungi in frunte, fara sa te intereseze cati darami in jurul tau si cate vise spulberi? E drept sa lupti pentru iubire, ranind sulfete?


Nimic nu e drept.


Totul e drept. Natura are grija sa compenseze lucrurile.


Ai fost viclean, lacom, arogant? Vei plange, vei regreta, vei trai in agonia culpabilitatii. Nu spun eu asta, ci Mama-Natura.


In timp ce tu radeai, altcineva plangea. Acum tu plangi, iar altcineva rade.


C'est la vie, cum zice francezul.

La Vanatoare

-Cum pot sa te iubesc atunci cand tu calci peste sufletul meu si il murdaresti cu pasiunea ta?
-Iubeste-ma, doar atat...


El incerca sa o atraga in mrejele lui, fiindca stia ca doar daca ea cedeaza prin dorinta ei se poate implini pactul. Doar daca ea spune acele doua litere, un cuvant, un sunet: "DA" si va fi a lui pentru totdeauna.


Dar ea tacea. Stia ca in spatele pasiunii lui mistuitoare se afla o umbra a divinitatii meschine si nu vroia sa o atinga cu negura sa. Vroia sa isi pastreze sufletul neatins, ca sa nu ii pice in gheare monstrului cu aspect de inger.


-Fii a mea!
-Nu.


El isi lipi nasul de pielea sa catifelata, inhalnd mirosul dulce imbatator.


-Iubeste-ma!
-Te iubesc!


El isi apropie dintii de pielea moale, pregatindu-se sa muste. Era atat de aproape....


-Te iubesc mai mult decat pe insasi viata, dar nu pot fi a ta!


El isi stranse pumnii atat de tare incat unghiile lungi si atat de puternice i-au perforat palmele.


-Esti un vampir, spuse ea intr-un tarziu.


El nu raspunse. Se imbata inca putin si inca putin cu prafumul ei otravit. Era prea pura ca sa o poata avea. Stia ca niciodata nu i-ar ceda si totusi nu pleca de langa ea. Stia ca pierde energie stand langa ea, ca locul lui nu este acolo si totusi mai amana inca putin si inca putin momentul despartirii.


-Te voi revedea vreodata?intreba ea cu lacrimi in ochi.


El inhala pentru ultima data parfumul ei ametitor, privi cum lacrimile ii scalda obrajii, apoi le saruta cu nesat.


-Nu.


Intunerciul curprinsese intreg orasul si ea inca statea acolo, neclintita, simtind inca pe piele mangaierile lui, simtind cum inima ei tanjeste sa fie langa el, cum aerul tot virbreaza de prezenta lui.


Si totusi plecase.


Va urma....