La Vanatoare (2)- Chemarea

Iarba umeda ii mangaia pielea acolo unde o atingea. Campul era plin cu maci si flori de camp, iar aroma lor ii gadila narile, facandu-le sa freamate. Dar nu se putea bucura de frumusetea ce o inconjura, de puritatea naturii vii. Pentru ca sufletul ei era atras de ceva mai intunecat, malefic, divin.
Il simtea prezenta aproape, in timp ce isi odihnea capul pe o frunza de mesteacan, cu toate ca soarele stralucea pe cer si era constienta ca el nu poate fi acolo. In plus, era departe, plecase si ii luase o bucata din suflet cu el.
-Unde esti, iubirea mea?
Lacrimile ei se scurgeau pe o floare de musetel.
De ce se afla intre noi acea prapastie ce ne desparte? De ce  nu e suficienta iubirea pentru a rupe lanturile meschine si a te descatusa de atata rautate? De ce sufar atunci cand esti departe si sufar inzecit cand te vad aproape? De ce intunericul din jurul tau ma incoleteste si ameninta sa puna stapanire pe sufletul meu? De ce trebuie sa fug de tine in loc sa alerg in bratele tale puternice si sa te sarut? De ce a trebuit sa traiesc eu aceasta iubire sfasietoare? Pur si simplu: de ce?
Ma auzi? De ce?


.............


Si el o auzea. Pentru ca era legat de ea printr-un sentiment ce nu il mai cunoscuse pana atunci.O simtea la fiecare miscare, la fiecare respiratie, la fiecare bataie de inima. Si cuvintele ei il dureau. Ajungeau in sufletul sau meschin si transformat de ura si ii picurau cata putina durere in fiecare clipa.
El nu stiuse pana atunci ce e durerea sufleteasca. Fiintele ca el nu ar fi trebuit sa o simta. Vampirii nu au fost facuti sa iubeasca, sa sufere din dragoste. Era o durere prea mare pentru el si stia ca il omoara cate putin in fiecare clipa, pana cand inima sa se va transforma in scrum, iar el va arde, mistuit de focul dragostei, prins in capcana iubirii.
Stia ce trebuie sa faca pentru a scapa de durere. Stia, dar ar fi dat orice sa nu stie. Ar fi preferat sa moara decat sa o faca, dar sufletul sau egoist nu putea sa ignore aceasta ultima solutie. Trebuia sa o faca. Trebuia sa o omoare pe ea, ca durerea lui sa inceteze.
Pe ea, cea mai frumoasa, mai speciala, mai vulnerabila si mai iubitoare fiinta pe care o intalnise vreodata. Si nu vroia sa o faca. Dar totusi, cand si ultima raza de soare a asfintit, el a pornit sa o caute.