Sunt doar o scriitoare din marele ocean al scriitorilor de ficuri. Sunt de neinteles si totusi rad, iubesc, ascult, ador..la fel ca si tine. Nu trebuie sa ma intelegi, pentru mine e suficient sa iti placa arta mea.

vineri, 13 mai 2011

La Vanatoare

-Cum pot sa te iubesc atunci cand tu calci peste sufletul meu si il murdaresti cu pasiunea ta?
-Iubeste-ma, doar atat...


El incerca sa o atraga in mrejele lui, fiindca stia ca doar daca ea cedeaza prin dorinta ei se poate implini pactul. Doar daca ea spune acele doua litere, un cuvant, un sunet: "DA" si va fi a lui pentru totdeauna.


Dar ea tacea. Stia ca in spatele pasiunii lui mistuitoare se afla o umbra a divinitatii meschine si nu vroia sa o atinga cu negura sa. Vroia sa isi pastreze sufletul neatins, ca sa nu ii pice in gheare monstrului cu aspect de inger.


-Fii a mea!
-Nu.


El isi lipi nasul de pielea sa catifelata, inhalnd mirosul dulce imbatator.


-Iubeste-ma!
-Te iubesc!


El isi apropie dintii de pielea moale, pregatindu-se sa muste. Era atat de aproape....


-Te iubesc mai mult decat pe insasi viata, dar nu pot fi a ta!


El isi stranse pumnii atat de tare incat unghiile lungi si atat de puternice i-au perforat palmele.


-Esti un vampir, spuse ea intr-un tarziu.


El nu raspunse. Se imbata inca putin si inca putin cu prafumul ei otravit. Era prea pura ca sa o poata avea. Stia ca niciodata nu i-ar ceda si totusi nu pleca de langa ea. Stia ca pierde energie stand langa ea, ca locul lui nu este acolo si totusi mai amana inca putin si inca putin momentul despartirii.


-Te voi revedea vreodata?intreba ea cu lacrimi in ochi.


El inhala pentru ultima data parfumul ei ametitor, privi cum lacrimile ii scalda obrajii, apoi le saruta cu nesat.


-Nu.


Intunerciul curprinsese intreg orasul si ea inca statea acolo, neclintita, simtind inca pe piele mangaierile lui, simtind cum inima ei tanjeste sa fie langa el, cum aerul tot virbreaza de prezenta lui.


Si totusi plecase.


Va urma....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu